Educația preșcolară reprezintă o premisă a dezvoltării psiho-fizice a copilului, este prima etapă a sistemului de educație ce are ca scop dezvoltarea capacităților și aptitudinilor preșcolarului în vederea integrării sale în activitatea școlară. Astfel, educația la această vârstă reprezintă o treaptă extrem de importantă în formarea și educarea individului. În România, două treimi din copiii vulnerabili de 3-5 ani care au o situație financiară precară nu sunt înscriși la grădiniță, în timp ce 77% dintre copiii din familii cu venituri medii frecventează grădinița. Mai mult, România alocă printre cele mai mici sume pentru educația preșcolară din Uniunea Europeană și are una dintre cele mai mari rate ale abandonului școlar.

Consecințele pentru neintegrarea preșcolarilor în sistemul de învățământ se pot materializa într-un prim plan în dificultățile pe care aceștia le pot avea în procesul de interacționare, de comunicare, de dobândire a anumitor abilități sociale de bază, iar în cel de-al doilea plan, se pot concretiza în creșterea ratei abandonului școlar, precum și în creșterea ratei analfabetismului.

Poate Comisia să pună la dispoziție sisteme de integrare și de acces la educația preșcolară ale unor state membre care au rate foarte mici de abandon școlar și care pot fi utilizate ca modele în acest sens?