Agenda UE pentru zonele rurale, montane și îndepărtate (dezbatere)

Doamnă președintă, doamnelor și domnilor colegi, doamnă comisar, fără discuție, astăzi, Uniunea Europeană se confruntă cu numeroase provocări, fie că vorbim de efectele inegale ale procesului de dezvoltare între urban și rural, generate în special de diferența nivelului de trai între cele două zone, de diferența de digitalizare și automatizare, fie că vorbim de mișcările de populație din zonele rurale montane sau izolate, zone de altfel vulnerabile și din cauza pierderii continue a biodiversității și impactului schimbărilor climatice.

Infrastructura de acces, transportul, sănătatea publică și educația sunt însă elemente esențiale pentru orice comunitate, iar lipsa acestora din comunitățile rurale montane agravează și mai mult procesul ireversibil al depopulării. Astfel, consider că investițiile în asigurarea acestor servicii trebuie să fie o prioritate pentru orice autoritate publică.

Totodată, potențialul natural al zonelor rurale montane sau cu acces redus reprezintă o valoare adăugată inestimabilă. Prin urmare, încurajarea modelelor de dezvoltare a economiilor locale prin exploatarea resurselor naturale deținute sau prin sprijinirea lanțurilor scurte de alimente ar contribui semnificativ la dezvoltarea economică a acestor comunități.

Subliniez faptul că noua propunere a politicii agricole comune pune accent deosebit pe atragerea tinerilor în agricultură și dezvoltarea modelelor de sate inteligente. Trebuie însă să reținem faptul că tinerii sunt atrași de mediul rural numai dacă au cel puțin acces la rețelele de internet de mare viteză și la serviciile digitale adecvate care să le permită punerea în practică a proiectelor inovatoare, iar aici rolul politicilor de coeziune este unul hotărâtor și, aș putea spune, chiar unul determinant.

Inițiativele comunităților locale de implicare în proiecte de dezvoltare locală, trebuie să recunoaștem că au înregistrat rezultate remarcabile, parteneriatele autorităților locale cu mediul privat, societatea civilă, pentru înființarea grupurilor de acțiune locală au dus la elaborarea unor strategii integrate de dezvoltare comunitară responsabilă.

De asemenea, Programul LEADER pentru mediul rural s-a dovedit a fi un instrument extrem de eficace pentru dezvoltarea comunităților. Cu toate acestea, consider că se putea face mult mai mult, astfel încât apreciez că autoritățile locale trebuie să se implice activ în creșterea atractivității acestor zone și a capacității de integrare a noilor veniți, profitând de instrumentele puse la dispoziția lor, încurajând schimburile de experiență și implementând cât mai multe acțiuni pentru atragerea de noi locuitori.

Nu în ultimul rând, capacitatea de expertiză a grupurilor de acțiune locală trebuie să fie susținută cu finanțări mai cuprinzătoare. De asemenea, apreciez că se impune o sinergie mult mai substanțială între fondurile de coeziune și cele din politica agricolă comună, mai exact cele din Pilonul II. Consider că astăzi această sinergie este insuficient exploatată, impunându-se astfel eforturi crescute din partea autorităților în acest sens.

În finalul intervenției, aș sublinia încă odată importanța asigurării unei finanțări adecvate atât a politicii agricole comune, cât și a politicii de coeziune coroborată evident cu investițiile eficiente în aceste domenii și, bineînțeles, cu simplificarea procesului de absorbție a fondurilor.