Asocierea fermierilor din zonele cu constrângeri naturale, o soluție pentru combaterea abandonării terenurilor!

În această seară, am prezidat reuniunea Comisiei de Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European. În cadrul ședinței, a avut loc un schimb de opinii pe marginea studiului privind „Provocările și oportunitățile legate de abandonarea terenurilor agricole după 2020”. Prezentarea a fost susținută de doctor Bernd SCHUH (Institutul pentru Studii Regionale și Amenajarea Teritoriului din Austria) și doctor Thomas DAX (Institutul Federal de Economie Agricolă, Cercetare Rurală și Montană).

Comisia AGRI a solicitat acest studiu anul trecut Departamentului pentru Politici, cu scopul de a ne oferi un stadiu actual al abandonului de terenuri în UE și posibila sa evoluție până în 2030, precum și o imagine de ansamblu asupra posibilelor măsuri de atenuare. Schimbările de utilizare a terenurilor din UE au implicații importante pentru regiunile afectate și UE în ansamblu. Aproximativ 30% (aproximativ 56 de milioane de ha) din suprafețele agricole din UE sunt supuse cel puțin unui risc moderat de abandon de terenuri, iar abandonul efectiv al terenurilor agricole în UE-27 ar putea totaliza 5 milioane de ha până în 2030 sau 2,9% din Suprafața agricolă utilizată actuală.

Întrucât aceste tendințe de abandonare a terenurilor ar putea fi agravate de factori externi (schimbări climatice, globalizare, crize de sănătate), instrumentele politice pentru a minimiza impactul factorilor determinanți ai abandonului de terenuri sunt cu atât mai necesare. Acestea vizează în special îmbunătățirea condițiilor agricole, sprijin adaptat zonelor cu constrângeri naturale, măsuri forestiere și de mediu, precum și sprijin pentru comunitățile rurale.

În România, acest fenomen are o anumită amploare, iar de regulă, abandonarea terenurilor apare în zonele care sunt mai puțin fertile, în zonele cu constrângeri naturale. Trebuie să vedem ce este de făcut. Aș dori totuși să fim foarte rezervați în ceea ce înseamnă posibilele efecte benefice ale abandonării terenurilor din perspectiva habitelor. Acest lucru nu face altceva decât să creeze un spațiu de dezvoltare și multiplicare pentru marii prădători de exemplu, generând dificultăți majore pentru sectorul agricol. Deja suntem într-o situație dificilă sub acest aspect și trebuie să fim foarte atenți la astfel de probleme.

Am adresat experților o întrebare în care le-am solicitat să îmi transmită dacă apreciază că asocierea poate reprezenta un instrument facil pentru fermierii din zone cu constrângeri naturale pentru a avea acces la piață. Principala problemă nu este cum produci în aceste zone, ci cum desfaci produsele la prețuri care să le permită ca aceste ferme să fie competitive și durabile. Sub acest aspect, instrumentul asocierii poate fi folosit în vederea consolidării fermelor în zonele cu constrângeri naturale.

Această problemă atât de spinoasă presupune și o modificare a legislației atât la nivelul statelor membre, cât și la nivel european. Este important să avem modificarea Directivelor privind habitatele deoarece la acest moment se constituie într-un factor care limitează tocmai dezvoltarea acestor zone cu constrângeri naturale.

Dr. Schuh Bernd și Dr. Dax Thomas au transmis următoarele idei: „În ce privește cauzele abandonului terenului, cauzele sunt foarte variate. De ce se părăsesc terenurile agricole? Din cauza schimbării utilizării terenurilor agricole ar fi unul din motive. În al doilea rând, din cauza creșterii productivității în agricultură se părăsește terenul agricol. În al treilea rând, de multe ori, un teren se poate schimba în pădure. Principalele țări afectate de abandonul terenurilor sunt Austria, Grecia, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Cipru. În zonele de munte, există un risc ridicat de abandon al terenurilor.
În ceea ce privește utilizarea terenurilor în Europa, aceasta s-a schimbat în ultimii ani. Am asistat la un declin treptat al utilizării agricole, mai ales din 2012. Extinderea zonelor urbane, un fenomen care continuă în multe regiuni. Abandonarea terenurilor e privită ca o pierdere de teren agricol cu consecințe negative asupra capacității de producție agricole. De asemenea, e asociat cu efecte negative asupra mediului înconjurător. Abandonarea terenurilor poate avea și efecte pozitive pe de altă parte, dacă se renunța la practici nocive asupra mediului. Există o serie de instrumente cuprinse în PAC pentru a atenua abandonarea terenurilor în anumite regiuni.
Abandonarea terenurilor va rămâne o problemă majoră dacă continuăm așa. Am putea asigura o siguranță financiară mai mare pentru a sprijini bazele fermierilor. Ar trebui țintite exploatațiile agricole mai mici care de regulă, rămân în afara sistemului de finanțare. Trebuie să se îmbunătățească condițiile, mai ales în regiunile unde există constrângeri naturale mai puternice. Agricultorii care funcționează în aceste regiuni ar trebui să aibă o legătură mai bună cu piețele și să poată să vândă produselor lor pe piață mai ușor. O soluție printre cele mai bune ar fi aceea de a îmbunătăți situația comunităților rurale, de utilizare a terenurilor într-un mod mai eficace, printr-o planificare mai bună pe zone. Avem nevoie de un mix foarte bun de utilizare a instrumentelor financiare pentru a avea comunități foarte active.”