Reprezentanții patronatului industriei zahărului deplâng faptul că România nu a comunicat până la 1 octombrie cota de zahăr în intervalul anului de piață 2014-2015. Ulterior, prin ordinul Ministrului Agriculturii din decembrie 2014, cota de zahăr a României a fost stabilită la 104 688 tone pentru perioada 2014-2015.

În România, începând cu anul 2013, cota de zahăr alocată a fost repartizată celor patru fabrici de procesare existente, pe baza unui istoric de producție din 2007. Dat fiind faptul că una dintre fabrici a dat ministerul în judecată, a creat un blocaj și, implicit, a dus la nerespectarea termenului impus de regulament.

Potrivit studiului Agri.eu, eliminarea cotelor de zahăr la finele anului agricol 2016-2017 va însemna o scădere a prețului zaharului cu aproximativ 15%, dar cu o creștere a producției de 4%. Convergența sprijinului direct european este prevăzută pe o perioadă mult mai îndelungată. Pe termen scurt, eliminarea cotelor va crea decalaje între procesatorii și cultivatorii români în fața competitorilor din alte state membre.

Ce riscă România în urma acestei întârzieri și care sunt sugestiile Comisiei pentru alocarea cotei de zahăr?

Care sunt instrumentele la dispoziția sectorului zahărului pentru a evita pierderile odată cu eliminarea cotelor?