Fermierii nu trebuie să fie condamnați la coexistența cu populațiile supranumeroase de lupi și urși!

PPEIar ipocrizia trebuie lăsată la o parte! Fermierii au nevoie de o protecție reală și serioasă pentru animalele lor. Atunci când sunt victimele unor atacuri trebuie să fie despăgubiți de îndată și nu la “calendele grecești”!

În cadrul audierii publice privind „Reevaluarea populației de lupi în UE”, a avut loc o dezbatere privind situația acestora în UE. Din păcate, multi experți au fost și sunt desprinși de realitate. Am adus în discuție situația din România, unde numărul existent de animale sălbatice depășește cel previzionat și optim pe anumite paliere, motiv pentru care animalele din ferme sunt deseori amenințate. De la Bruxelles, din niște birouri mai mult sau mai puțin somptuoase, nu putem să îi condamnăm pe fermieri să coexiste cu o suprapopulație de lupi sau ursi și să-i împingem spre faliment.

Dar iată intervenția mea:
Cu siguranță, fermierii noștri nu sunt foarte fericiți atunci când urmăresc această dezbatere. După ce le impunem o serie de restricții, vedem că astăzi îi condamnăm să coexiste cu lupul. Nu ar fi o problemă chestiunea aceasta, ci numărul animalelor de pradă care poate sa existe la un moment dat pe anumite areale. Eu vin din România, o țară unde sunt 4000 de urși previzionați și avem astăzi 6000 de urși. Ce se întâmplă cu situațiile în care avem populațiile de animale prădătoare peste limitele acceptabile? Niciun stat membru al UE căruia i s-a solicitat să preia măcar un urs din România, nu a făcut acest lucru. Gândiți-vă că discutăm despre fermierul care poate are 200 de oi pe care le mulge în fiecare zi, din laptele vândut plătește școala copiilor și își asigură traiul de zi cu zi. Iar într-o noapte, nu mai are acei bani deoarece lupii sau urșii i-au măcelărit turma care îi asigura existența întregii familii. Ce facem cu acești fermieri? Haideți să nu fim ipocriți si desprinși de realitățile din teren. Este foarte frumos să vorbim noi la Bruxelles cum este bine să fie în teren, dar să-i întrebăm și pe fermieri ce părere au ei despre această chestiune.
Fermierii au nevoie de soluții azi și nu mâine, iar Comisia Europeannă și ONG-urile trebuie să coboare cu picioarele pe pământ. Nimeni nu poate trăi fără hrană! Chiar daca mulți sunt ingnoranți cu privire la eforturile și truda care stă în spatele fiecăruia kilogram de carne sau de legume, ori litru de lapte!

Luigi Boitani, președintele Inițiativei pentru Carnivorele Mari, a transmis următoarele mesaje: „În anii 1960, lupii erau practic inexistenți în Europa. La sfârșitul secolului 20 am observat o repopulare. Avem foarte mulți lupi în Alpi, în regiunea Baltică, în Scandinavia și zona carpatică. Pentru a vă arăta cât de rapid s-au răspândit lupii, în 2000 exista o singură haită de lupi în Germania, iar de anul trecut avem peste 70 de haite. Rata de creștere este de 34% pe an. Există totuși câteva populații majore de lupi. Avem în jur de 17.000 de lupi în Europa, dintre care 13-14 mii în UE. Populația crește și ca răspândire. De ce cresc populațiile de lupi? Cel mai important factor este reconfigurarea structurii de exploatare a terenurilor. Lupul se adaptează foarte ușor la tot felul de habitate. Lupul se răspândește acolo unde se poate apropia cel mai bine de grădina oamenilor. Lupul se orientează și se răspândește și în spații în care există culturi mari. Oamenii uită că lupii se deplasează pe distanțe mari uneori până la 1000-1500 de km. Uneori lupii străbat și 5000-10.000 de km. Lupii pot apărea oriune în Europa. Lupii sunt practic omnivori și se concentrează pe prada cea mai ușoară: dacă e cerb, cerb e. Lupii au o dietă foarte variată în funcție de unde trăiesc. Există comunități în care lupului îi sunt atribuite și valori pozitive, dar și negative. Există motive sociale, economice, dar și etice în modul în care ne raportăm la lupi.”

Cercetătorul Geneviève Carbone a transmis faptul că: „Populațiile de lupi la ora actuală cresc în Europa. Mediul natural folosit în scop fie turistic, fie economic face ca lupul să fie pus în pericol. Acolo unde ecologia speciilor înregistrează o sporire a numărului, populațiile locale trăiesc revenirea lupului. Apare întrebarea dacă e o revenire naturală sau o reintroducere. La nivel social și politic, aceste explicații nu sunt suficiente. Este important să conștientizăm distribuția lupilor. În 1913 se spunea că reîntoarcerea lupilor a fost pregătită de ani buni. Există o dimensiunea puternic politică a reintroducerii lupului. Are un efect asupra gestionării speciei pe termen lung.”