Română
English
În cadrul Comisiei pentru Dezvoltare Regională, a avut loc o dezbatere pe marginea prevederilor tranzitorii pentru sprijinul din partea Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și a Fondului european de garantare agricolă (FEGA) în anul 2021. În cadrul discuțiilor, am subliniat faptul că atât politica agricolă, cât și politica de coeziune trebuie să beneficieze de o finanțare substanțială pentru a avea alimente de calitate și la prețuri accesibile, dar și pentru a permite dezvoltarea regiunilor europene. De asemenea, am punctat faptul că trebuie să lăsăm mai departe statelor membre posibilitatea să aloce acele ajutoare naționale tranzitorii, acestea fiind resurse financiare care se dau din anvelopa națională și nu din bani europeni.
Iată intervenția mea:
Sectorul agricol, fără discuție, are nevoie de o finanțare consistentă pentru a putea să reziste mai departe în spațiul agricol și pentru a-și putea păstra capacitatea de a furniza alimente de calitate și la prețuri accesibile. Am observat și din discuțiile cu colegii din alte comisii că poate înțeleg mai puțin ce impact au politica agricolă comună sau politica de coeziune, întrebându-se de ce vrem noi atât de mult finanțarea rezonabilă a celor două politici. Dacă ne referim la PAC, răspunsul este unul foarte clar: în lipsa unei finanțări consistente a sectorului agricol, prețul alimentelor ar fi unul extraordinar de mare și de foarte multe ori, nu ar fi apropriabil pentru consumatorii de rând. De aceea, vrem aceste finanțări pentru sectorul agricol. Astăzi, avem un sector agricol bine dezvoltat în UE care este capabil să furnizeze alimente de calitate și să nu fim tributari până la urmă importurilor din alte zone ale lumii care cu siguranță, nu respectă întotdeauna standardele pe care le avem noi în interiorul Uniunii. Nu încape în discuție faptul că avem nevoie de o finanțare consistentă pentru regiunile ultraperiferice. În mandatul trecut am fost în Martinica și Insulele Azore și am văzut la fața locului nevoile acestor regiuni. Evident, trebuie să beneficieze mai departe de o finanțare substanțială din partea UE.
Aș pune accentul pe faptul că este nevoie să lăsăm mai departe statelor membre posibilitatea să aloce acele ajutoare naționale tranzitorii pentru că sunt resurse financiare care se dau din anvelopa națională și nu din bani europeni.
În ceea ce privește dezvoltarea spațiului rural, avem de-a face cu niște tăieri din Pilonul II. Însă, în același timp să nu uităm că noi putem folosi bani din politica de coeziune pentru modernizarea și dezvoltarea acestui spațiu rural. Prin urmare, dacă luăm în considerare această sinergie a fondurilor, cu siguranță vom dispune de resursele financiare pentru a dezvolta zonele rurale. Sigur că ne interesează ca mai departe, atât politica de coeziune, cât și politica agricolă comună să fie finanțate în mod adecvat de Comisia Europeană. Mulțumesc.
Herbert Dorfmann (PPE), raportor pe acest proiect, a subliniat faptul că: „Anul viitor nu vom avea cadru al PAC reformate. Vrem să garantăm o creștere lină de la regimul actual la PAC reformată. Deci, vrem să prelungim prevederile actuale cu încă un an. Amendamentele mele se concentrează în primul rând asupra pilonului II din PAC care ne interesează și pe noi, adică chestiunile legate de dezvoltarea rurală și regională. Am încercat să introduc elemente de flexibilitate pentru autoritățile regionale pentru ca ele să poată decide mai ușor în diverse chestiuni. În ce privește convergența internă a plăților, am introdus o clauză obligatorie, adică convergența trebuie continuată, nu poate.
În ce privește finanțarea teritoriilor ultraperiferice, am reinstituit acele finanțări care au fost cuprinse și în propunerea PE. Știam că este o doleanță a regiunilor izolate și Parlamentul dintotdeauna s-a luptat pentru dotarea corespunzătoare a acestor programe și am întărit această componență.”