O problemă identificată la nivelul justiției din România are în vedere jurisprudența neunitară. În practică se regăsesc foarte multe cazuri asemănătoare având obiect asemănător, însă soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești sunt complet diferite. Există situații în care pentru două cauze asemănătoare nu este dată aceeași soluție, fapt ce duce la o confuzie atât pentru practicianul de drept, cât și pentru justițiabil.

Totodată, instanțele de judecată din România nu iau în considerare jurisprudența europeană, implicit hotărârile pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Ce măsuri consideră Comisia că ar trebui luate în vederea creării unui cadru obligatoriu pentru instanțele de judecată, implicit pentru judecători, în vederea acordării unei importanțe mai mari precedentului judiciar, mai precis soluțiilor pronunțate anterior, în cauze asemănătoare?