Legislaţia privind alimentele și furajele, normele privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi produsele de protecție a plantelor (dezbatere)

Domnule președinte, Uniunea Europeană trebuie să aibă ca obiectiv principal sporirea eficienței sistemului de control oficial la nivelul statelor membre, astfel încât, de-a lungul lanțului alimentar să existe standarde înalte de siguranță și calitate care să confere încredere consumatorului european. Este nevoie, în același timp, de modernizarea și simplificarea instrumentelor, menită să permită implementarea legislației și să garanteze o protecție reală a sănătății și bunăstării animalelor, dar și a plantelor. Sarcinile administrative ale întreprinderilor mici și foarte mici trebuie să fie reduse, astfel încât povara administrativă să nu fie transferată într-un cost mai ridicat al produselor care se comercializează.

Apreciez, de asemenea, că se impune întărirea controlului oficial privind standardele de comercializare a produselor agricole în vederea prevenirii practicilor frauduloase și înșelătoare, dar – și subliniez – și aplicarea unor sancțiuni financiare corespunzătoare, care să le descurajeze. Este extrem de importantă întărirea mecanismelor de alertă și a schimbului de informații între autoritățile naționale, astfel încât, prin măsuri rapide, să poată fi contracarat orice risc privind siguranța în lanțul alimentar.

În momentul de față, în statele din estul Europei există preocupări semnificative în ceea ce privește standardele duble de calitate a produselor care se comercializează, comparativ cu statele din vestul Europei. Cu alte cuvinte, avem același produs, aceeași marcă, același ambalaj, dar o calitate diferită și inferioară a produsului, aspect pe care îl apreciez ca fiind inadmisibil. În acest context, se spune, pe bună dreptate, că uneori brânza se mai face și din lapte, mezelurile pot conține și carne, iar vinul se produce ocazional și din struguri. Mai mult, dincolo de tot ceea ce înseamnă etichetarea obligatorie a produselor, trebuie găsite mecanisme eficiente pentru a se interzice în mod expres folosirea denumirii de brânzeturi ori mezeluri dacă aceste produse nu conțin o proporție semnificativă de materie primă de origine animală. Altfel, în loc să spunem „Poftă bună!” atunci când ne așezăm la masă, este posibil să spunem „Noroc bun!”, deoarece nu știm ce avem în farfurie.