„Nu este posibilă o lume mai pașnică fără un Orient Mijlociu stabil, iar un Orient Mijlociu stabil nu este posibil fără pace între palestinieni și israelieni!”

PPEÎn cadrul ședinței plenare a Parlamentului European de la Strasborug, a avut loc un moment solemn marcat de discursul Maiestății sale Regele Abdullah II, Regele Regatului Hașemit al Iordaniei.

Iată câteva mesaje transmise de Regele Regatului Hașemit al Iordaniei:
„Este o mare onoare să iau cuvântul în fața Parlamentului European. Sunt prezenți sute de oameni, dar adevărul că alte milioane ne sunt alături. avem două puncte comune aici: răspunderea noastră față de aceste milioane de oameni, iar în al doilea rând suntem foarte norocoși că ne-am petrecut viața în serviciul altora, iar o viață astfel petrecută este împlinită pe deplin.
Milioane de oameni au ieșit pe stradă, s-au așezat, au pus posture ca să strige cu tărie ce își doreau: o șansă corectă, să se lupte. Oamenii de peste tot din lume și-au exprimat dorințele încotro vor să se îndrepte, dar se uită către noi ca să-i pregătim. Ce se întâmplă în Orientul Mijlociu se face resimțit peste tot în lume.
Rana cea mai adâncă din regiunea noastră: 70 și ceva de ani în care au fost distruse speranțele de justiție. Astăzi, cei care își doresc un singur stat își impun poziția, un stat care și-ar întoarce spatele către vecinătatea sa, perpetuând divergențele. Nu este posibilă o lume mai pașnică fără un Orient Mijlociu stabil, iar un Orient Mijlociu stabil nu este posibil fără pace între palestinieni și israelieni.
Ce ar fi dacă Ierusalimul, un oraș drag mie, rămâne controversat? Putem să ne permitem să le răpim creștinilor și musulmanilor spiritualitatea, pacea ce o simbolizează acest oraș?
Ce ar fi dacă Irakul nu reușește să respecte aspirațiile poporului și alunecă înapoi spre un ciclu haotic de 17 ani de haos și conflict? Irakul deținte 12% din rezervele de petrol, dar este și casa a 40 de milioane de persoane care au suferit de teroare Isis, războaie, conflicte. Eu unul nu îi voi abandona pe frații și surorile noastre de acolo. Siria poate că nu mai este în titlurile ziarelor, dar criza nu s-a terminat. Ce se întâmplă dacă guvernele arabe nu reușesc să creeze 60 de milioane de locuri de muncă de care este nevoie pentru tinerii noștri? Putem să ne permitem să lăsăm tinerii din aceste regiuni să trăiască fără speranță?
Prieteni, sper ca acest exercițiu de gândire a unor astfel de scenarii să fie unul productiv care să ne permită să evităm multe tragedii. Întotdeauna există o versiune mai bună și mai unită de-a noastră.”