Un tablou de Picasso și o sculptură de Giacometti au stabilit noile recorduri pe piața operelor de artă, iar cum această lume are multe secrete, mulți bani și prea puțină transparență, era de așteptat să apară și primele reacții. Nimeni altul decât „profetul crizei”, Nouriel Roubini, atrage atenția într-un interviu asupra pericolelor reprezentate de această lume. Există pe această piață comportamente care pot fi încadrate în zona gri a economiei. O parte din cumpărătorii de artă scumpă folosesc aceste tranzacții ca pe o formă de spălare de bani. O persoană poate cumpăra o operă valorând un milion de dolari, plătește cash și evită orice legătură cu fiscul. În anul 2012, Institutul Basel pentru Guvernare din Elveția a atras atenția asupra volumului alarmant de tranzacții ilegale de pe piața de artă.

Din punctul său de vedere, sarcina scoaterii la lumină a acestor tranzacții cade în seama marilor case de licitații. Ca orice altă piață, și pe piața de artă este nevoie de transparență în privința prețului și a informațiilor legate de aceste tranzacții, pentru a o eficientiza.

Are în vedere Comisia impunerea unor reglementări în acest sector, astfel încât să se preîntâmpine anumite situații de spălări masive de bani în UE?