Politica de Coeziune și Politica Agricolă Comună nu trebuie să fie sursa de finanțare pentru alte obiective la nivel european!

PPEÎn cadrul ședinței Comisiei de Dezvoltare Regională din Parlamentul European, a avut loc audierea doamnei Elisa Ferreira, Comisar desemnat pentru Coeziune și Reforme.

Doamna Comisar desemnat a subliniat în intervenția sa faptul că: “Europa se confruntă cu numeroase provocări, de la schimbările climatice până la inegalitate, trecând prin schimbările tehnologice. Toate aceste provocări au o pronunțată dimensiune regională și locală. Având în vedere amploarea acestor provocări, nu putem să presupunem că viitorul nu necesită nicio adaptare din partea noastră. Europa trebuie să se ridice la înălțimea provocărilor, iar politica de coeziune are de jucat un rol esențial în această privință. În acest context, consider adecvat, având în vedere constrângerile existente, cadrul financiar pentru perioada de după 2020 propus de Comisie în mai 2018. Reducerile moderate propuse pentru politica de coeziune sunt cel mai bun scenariu posibil, ținând cont de contextul dificil, care include Brexit-ul și alte priorități urgente pentru bugetul UE. Trebuie să ne asigurăm că resursele vor continua să se îndrepte cu precădere către cele mai sărace state membre și regiuni. Prin propunerea Comisiei se asigură că va continua să existe o concentrare pronunțată a mijloacelor către regiunile și statele membre cele mai sărace. Distribuția resurselor ar trebui să reflecte și evoluția disparităților în Europa. Prin urmare, este logic ca în statele membre și regiunile în care s-au înregistrat progrese economice considerabile, sprijinul acordat prin politica de coeziune să scadă treptat. Invers, în cazurile în care condițiile s-au înrăutățit, uneori în mod dramatic, sprijinul va înregistra o ușoară creștere. Sunt convinsă că prin elementele de modernizare și simplificare introduse, precum și prin efectul de levier majorat grație reducerii ratelor de cofinanțare, utilizării crescute a instrumentelor financiare și unei puneri în aplicare mai rapide, politica poate avea în viitor un impact încă și mai mare. În ceea ce privește ratele de cofinanțare, este important de remarcat faptul că acestea au fost majorate în 2009, o perioadă de criză economică, pentru a asigura continuitatea investițiilor în regiunile afectate puternic de criză. Având în vedere ameliorarea condițiilor bugetare din întreaga UE, acestea ar trebui reduse din nou, pentru a reveni la un echilibru mai bun între solidaritate și responsabilitate. Reducerea va asigura o revenire la un sentiment mai puternic de asumare a responsabilității de către statele membre și beneficiari, ameliorând astfel calitatea proiectelor. În fine, reducerea va avea drept efect creșterea volumului global al investițiilor publice în sectoare-cheie cu importanță pentru UE, contribuind astfel la un impact mai mare al politicii de coeziune. Regulamentul asigură flexibilitatea necesară pentru modularea ratelor de cofinanțare – este posibil ca diverse priorități să beneficieze de rate de cofinanțare diferite și este posibil inclusiv ca diverse proiecte din cadrul unei priorități să aibă rate de cofinanțare diferite. Printr-o astfel de flexibilitate se poate reacționa în mod adecvat la disparitățile teritoriale sau la capacitățile financiare diferite ale beneficiarilor. Experiența recentă, de la criza migrației până la schimbările economice, a arătat că pe parcursul perioadei de șapte ani a programelor apar în mod natural nevoi noi. Pentru a asigura flexibilitatea, ar trebui să avem o „programare 5+2”: numai alocările corespunzătoare anilor 11 2021-2025 ar trebui atribuite unor priorități la adoptarea programelor inițiale. Nu vrem ca investițiile pentru o perioadă de facto de nouă ani să fie bătute în cuie de la început. Va exista, în 2025, o evaluare intermediară a tuturor programelor, ocazie cu care vor fi efectuate alocările financiare pentru ultimii doi ani – 2026 și 2027. Alocările se vor baza pe performanță și pe provocările identificate în cadrul procesului semestrului european sau pe situația socioeconomică. Se va asigura astfel un echilibru între flexibilitatea de face față provocărilor neprevăzute și un cadru stabil pentru investiții.
În ceea ce privește Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, nu vor exista obstacole în calea sprijinirii proiectelor din zonele rurale prin politica de coeziune, atât timp cât aceste proiecte contribuie la îndeplinirea obiectivelor programului. Comisia a propus o reformă a politicii agricole comune care include o mai bună integrare a celor doi piloni ai acesteia în planurile strategice ale politicii agricole comune. Acest proces de integrare ar fi fost mai dificil dacă Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală ar fi intrat sub incidența Regulamentului privind dispozițiile comune. Deși fac parte din reglementări diferite, multe dintre dispoziții sunt în mare măsură aliniate unele cu altele. Statele membre vor trebui să indice în acordul de parteneriat modul în care sprijinul acordat în cadrul politicii de coeziune va fi coordonat cu alte politici ale Uniunii, inclusiv cu politica agricolă, iar planurile strategice vor trebui să ilustreze modul în care se va asigura complementaritatea cu fondurile care își desfășoară activitatea în zonele rurale. Există norme comune privind dezvoltarea teritorială, dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității și instrumentele financiare, printre altele. Pentru inițiativele locale, sprijinul din partea ambelor politici ale UE poate fi combinat în cadrul unei singure strategii de dezvoltare locale. Acesta este elementul care contează cu adevărat pentru beneficiari.”