Există o categorie a crescătorilor de animale care au un surplus de lapte, vor să-l vândă procesatorilor de lapte chiar și la prețuri mici însă nu mai are cine să îl colecteze. Pentru că numărul centrelor de colectare s-a diminuat atât de mult încât la ora actuală există zone care nu dispun de un centru de colectare a laptelui pe o distanță de zeci de kilometri.

Altfel spus, în condițiile în care peste 90% din laptele românesc existent pe piață provine de la fermele mici, de subzistență (restul fiind acoperit de marile ferme), lipsa centrelor de colectare (și a tancurilor de răcire) împovărează și mai mult dezvoltarea industriei românești a laptelui. Implicit, procesatorii de lapte sunt nevoiți să apeleze la importuri care, din aprilie 2015, odată cu eliminarea cotelor impuse de Uniunea Europeană, vor invada piața românească.

Care sunt recomandările Comisiei pentru statul român în vederea creșterii gradului de colectare a laptelui de la producătorii din acest sector?