Română
English
În cadrul Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din această după-amiază am participat la o dezbatere pe marginea prezentării de către un reprezentant al Comisiei, domnul Andrew Owen Griffiths, a evaluării impactului privind utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor.
Prin Strategia Farm to Fork , parte din Pactul Verde European, Comisia dorește să reducă utilizarea de pesticide și substanțe periculoase până în 2030 cu 50%.
Un pas important este ca această decizie să aibă caracter obligatoriu. În acest sens, statele membre trebuie să-și stabilească obiective clare, cu parametri proprii pentru a se asigura că aceste obiective pot fi atinse. În acest sens, Comisia a făcut o evaluare de impact cu privire la utilizarea durabilă a pesticidelor și implementarea Directivei corespunzătoare.
În consecință, Comisia a propus să înlocuiască Directiva cu un Regulament, o modificare a instrumentului legislativ.
Andrew Owen Griffiths, reprezentantul Comisiei Europene, a prezentat principalele concluzii ale evaluării de impact:
– Obiectivele acestea au fost discutate încă de la Strategia Tematică din 2006 cu privire la utilizarea durabilă: vrem să diminuăm riscurile, să îmbunătățim controalele, să reducem nivelul de substanțe active dăunătoare. Lucrurile au evoluat și în urma mai multor analize există dovezi care arată că aceste obiective nu au fost întru totul atinse.
– Această evaluare ne-a arătat că există probleme cu cadrul juridic actual. Situația variază între statele membre, nu există un nivel legal, există și probleme de punere în aplicare. Există variațiuni și în interiorul statelor membre, se interpretează diferit la nivel regional și local legislația. Mai mult decât atât, s-a constatat că statele membre nu au obiective, nu au stabilit obiective pe termen lung care să le permită să monitorizeze reducerea, planurile naționale nu sunt folosite corespunzător și sistemul de management integrat nu este folosit corespunzător și e păcat, fiind unul din punctele cheie ale legislației.
– Mai multe rapoarte arată că implementarea variază și că e foarte dificil de evaluat. Există diferite principii cu diferite standarde care nu pot fi analizate corespunzător.
– În ceea ce privește eficiența Directivei, concluziile evaluării arată că beneficiile depășesc costurile, însă multe dintre costuri, în special în ceea ce privește pregătirea și echipamentul sunt suportate de fermieri. Avantajele sunt pentru societate, mediu, dar costurile sunt suportate de către fermieri și de aceea fermierii au nevoie de susținere suplimentară și asistență în implementarea regulilor necesare pentru atingerea obiectivelor.
– Evaluarea arată că obiectivele sunt în continuare foarte relevante iar majoritatea problemelor menționate în 2006 au fost exagerate și sunt cu atât mai relevante acum, însă.
– Studiul a identificat 4 probleme principale:
1. Legislația actuală nu este suficientă pentru a atinge obiectivele inițiale și nici pentru a atinge obiectivele Pactului Verde. Ne aflăm așadar într-un mediu politic diferit, avem strategii despre biodiversitate și de asemenea Farm to Fork care stabilesc obiective diferite.
2. Nu avem suficiente date, indicatorii sunt deficit de evaluat.
3. Implementarea este foarte diferită în statele membre.
4. Nu se ține cont de noile tehnologii precum dronele, iar acestea ar trebui avute în vedere în viitor.