Bivolii fac parte din brandul național de țară, care a fost construit având în vedere și tema agriculturii durabile. În contextul globalizării și al protejării intereselor agricole, trebuie să se aibă grijă de aceste animale, mai ales dacă luăm în calcul numărul scăzut de exemplare care au mai rămas, mai precis 13 000, față de 228 000 câte existau în România în anul 1989.

În prezent, se manifestă dezinteres față de această specie rezistentă și foarte rentabilă, de la care se poate valorifica absolut tot. Acest lucru determină România să importe aproape în totalitate produsele din lapte de bivoliță comercializate pe piața românească.

Din păcate, bivolii sunt crescuți în ferme mici sau de crescătorii simpli care vând laptele de bivoliță la un preț extrem de scăzut, de 1,52 lei. Acest preț este mult prea mic, ținând cont de beneficiile acestui produs, dar și de eforturile pe care le presupune creșterea bivolilor. De asemenea, aceste animale ajung să fie comercializate la prețuri derizorii în momentul în care proprietarii doresc să le vândă, în condițiile în care, în alte țări, prețul unui bivol poate să ajungă și la 2 000 de euro. Astfel, instrumentele existente nu sunt suficiente pentru a proteja această specie.

Ce alte instrumente are Comisia la îndemână în vederea creșterii efectivelor de bivoli din cadrul fermelor, astfel încât aceste animale să nu dispară?