Să ai un preț de 3 euro per kilogramul de brânză la poarta fermei și să găsești aceeași brânză la 10 euro pe raft este profund imoral atât pentru fermieri, cât și pentru consumatori!

PPEÎn această seară, am prezidat reuniunea Comisiei de Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European, în cadrul căreia a avut loc un schimb de opinii privind alianțele în domeniul comerțului cu amănuntul cu dl Grégory Besson-Moreau, deputat în Parlamentul Franței și raportor al unei comisii de anchetă privind alianțele cu amănuntul și concentrarea pieței. Comisia AGRI a abordat deja alianțele cu amănuntul în mai multe rânduri, din cauza puterii lor de negociere și a impactului lor asupra furnizorilor de produse agricole și alimentare.

Problema rămâne de actualitate și mult dezbătută, în ciuda regulilor adoptate de majoritatea statelor membre pentru a preveni practicile comerciale neloiale în sectorul agroalimentar. Directiva privind practicile comerciale neloiale trebuie să fie corect implementată, în litera și spiritul ei astfel încât fermierii să fie protejați, iar consumatorii să aibă acces la alimente de calitate și la prețuri accesibile.

Dar iată intervenția mea:

Aș dori să aduc în atenția problema concurenței neloiale. Domnul Besson, în expunerea sa, spunea că trebuie să protejăm și comercianții. Sigur că trebuie protejați și retailerii, însă care este limita până la care oferim protecție comercianților și până unde se întinde protecția pentru agricultor pe de-o parte și consumator, pe de altă parte?

Aseară, un fermier din România îmi spunea faptul că vinde kilogramul la poarta fermei cu 3 euro, iar pe raft, același kilogram de brânză se găsea la 10 euro. Stau să mă întreb și cred că ne întrebăm cu toții, ce a făcut acel retailer astfel încât să justifice creșterea prețului acelui kilogram de brânză de 3-4 ori, transportând-o doar pe o distanță de 50-60 de kilometri. Or, eu cred că trebuie să discutăm serios referitor la un raport corect între prețurile produselor care ies pe poarta fermei și prețul produselor pe care le găsim în raftul magazinelor. Nu cred că trebuie să ne fie frică de această abordare pentru că altfel vom fi profund incorecți pe de-o parte cu fermierii, pe de altă parte cu consumatorii. Până la urmă, și consumatorii plătesc un preț ce nu se justifică în transportul efectuat de retaileri de la fermieri la magazin.

În ceea ce privește importurile din MERCOSUR, noi nu suntem împotriva importurilor din alte state în afara UE, însă ne interesează să avem o garanție a faptului că acele produse respectă standardele de calitate din UE.

Combaterea concurenței neloiale rămâne o prioritate în Comisia AGRI și în mod cert, această problemă poate să cunoască o rezolvare doar prin eforturile concertate ale instituțiilor europene și naționale. Este extrem de important ca această Directivă să fie corect implementată, în litera și spiritul ei astfel încât fermierii să fie protejați, iar consumatorii să aibă acces la alimente de calitate și la prețuri accesibile.

Grégory Besson-Moreau, deputat în Parlamentul Franței, a transmis următoarele mesaje: „Noi avem în Franța o lege care și-a propus o alimentație mai sănătoasă. Avem 400.000 de agricultori în Franța. 17.500 de companii agroalimentare și numai 4 centre de achiziții comune. Acestea reprezintă în medie 25% din cota de piață. În Franța, am putea vorbi de un sentiment că există prea puțini actori care controlează puterea. De la 400.000 de producători se reduce totul la 4 cumpărători mari. Piața franceză e la 115, ori media europeană pe indicele de preț este 106. Dacă analizăm felul în care sunt cheltuite veniturile unui cetățean, o mare parte a veniturilor este cheltuită pe alimente.

Sunt 17.500 de companii în industria agroalimentară în Franță. 50% din coșul de cumpărături ale unui cetățean este produs de doar 100 de companii agroalimentare. Avem o comisie de anchetă pentru a avea o alimentație sănătoasă, durabilă și un venit echitabil pentru agricultori. În ultimii 6 ani de implementare a legii Egalim, am ajuns la mai puțin de 10% deflație. Această deflație, acest război al prețului a făcut ca distribuitorii să câștige și mai mulți bani. Agricultorul suportă toată sarcina financiară și pe termen scurt, și consumatorul. Distribuitorii încep și ei să aibă probleme. Astăzi, trebuie să îi ajutăm pe agricultori, să ne asigurăm că industria agroalimentară rămâne aproape de consumatori.

Trebuie să vedem cum să aducem mai multă transparență în formarea prețurilor, cum facem ca prețul să fie benefic pentru producția agricolă. Distribuitorii sunt mereu cu un pas înainte. Fiecare stat membru trebuie să caute acel consens, să salvăm modelul agricol european.

Domnule președinte, vorbeați de directiva practicilor neloiale. Cred că merge în direcția cea bună. Libera concurență este un lucru bun, dar transparența privind formarea prețurilor, ținând seama de ideea că trebuie respectată munca agricolă în toate țările noastre este o obligație.

Eu nu arunc cu piatra în nimeni, cred că răspunderea este împărțită. Marii distribuitori încearcă să găsească mecanismele necesare. Ce putem face în statele membre? Nu PAC trebuie să compenseze efectele războiului prețului. Consumatorii vor prețuri mici, e clar, dar trebuie să fie și prețuri etice și juste. Tot ce este exportat trebuie să intre pe o piață liberă. Trebuie să propunem o lege prin care putem include indicatorul de cost de producție. Ce să facem la nivel european? Trebuie să reflectați la această problemă pentru că niciun stat membru nu se poate descurca singur.

Domnule președinte, aveți mare dreptate. Un kilogram de brânză care costă 3 euro la poartă și 10 euro în supermarket, nu este normal. În contract, trebuie să existe transparență. Mă interesează cât a plătit compania de distribuție agricultorului. Dacă prețul materiei prime crește, agricultorul poate crește prețul distribuitorului? Trebuie să avem condiții demne pentru agricultori. Dacă mergem pe aceeași cale, vedem modelul agroalimentar în declin.”