Numărul copiilor instituționalizați din Romania continuă să rămână ridicat, în timp ce numărul adopțiilor se menține scăzut, în ciuda eforturilor de relaxare a legislației în domeniu. Dincolo de faptul că procesul adopției în sine este foarte sinuos, există dificultăți majore și înainte de începerea acestuia, întrucât puțini dintre copii se „califică” pentru a deveni adoptabili. Legislația în vigoare prevede că pentru fiecare copil soluția finală trebuie să fie reintegrarea în familia naturală sau adopția. Este o soluție ideală, dar imposibil de aplicat. Personalul insuficient, lipsa de interes, prejudecățile, legislația, lipsa tribunalelor pentru minori, toate acestea sunt enunțate ca fiind motivele pentru care majoritatea copiilor rămân în sistem până ajung adulți, fără ca măcar să aibă șansa de a fi declarați adoptabili, deși toți, indiferent de vârstă, de starea de sănătate sau de etnie au, teoretic, dreptul de a avea o familie.

Ce instrumente are Comisia la îndemână în vederea simplificării legislației privind adopția la nivelul statelor membre?