Realitățile din teren confirmă că mai departe, creșterea porcilor în sistem gospodăresc o să aibă „viață lungă”!

PPEPesta Porcină Africană a lovit crunt sistemul de creștere a porcilor din România, decimând sute de mii de capete, zdruncinând totodată viabilitatea multor ferme. Dificultățile în a combate această molimă sunt majore. Numărul porcilor mistreți crescut de la un an la an, imprudența unora și altora, neglijența sau nepriceperea în a gestiona focarele apărute la început, au slăbit sistemul și au vulnerabilizat foarte mult acest sector.

În același timp, s-a discutat intens, inclusiv pe holurile instituțiilor bruxelleze, că ar trebui interzisă creșterea porcului în sistem gospodăresc. Or așa ceva “nu o să existe”! Pentru simplu motiv că încă în România, creșterea porcului în sistem gospodăresc reprezintă o activitate mai mult decât răspândită si înfloritoare. Dacă ne uităm la cifrele privind importurile, observăm că România aduce “de afară” carne de porc în valoare de 700 de milioane de euro. Plecând de la realitatea că românul își înțarcă copilul cu lapte și carne de porc și văzând că buruienile și urzicile sau lucernele au luat locul culturilor de porumb din grădinile oamenilor, ne putem da seama că cel puțin pentru următorii “n” ani acest sistem va continua să existe. Nu mai pun la socoteală faptul că există mentalitatea „Cum, domnule, să nu am porc de tăiat la Crăciun că mă râde satul și vecinii!”.

Totodată, este extrem de important ca cei care desfășoară astfel de activități să conștientizeze că este nevoie de respectarea unor condiții minime de biosecuritate. Trebuie să își dea seama că nu-i costă mare lucru să pună la îndemână niște “încălțări” pe care să le folosească doar pentru a intra la porci și că nu-i costă mare lucru să-și cumpere un halat și o pereche de pantaloni pe care să îi folosească ori de câte ori aruncă un braț de iarbă “lui Ghiță”! Efortul de a pune un sac de rumeguș cu dezinfectant într-o tavă în fața adăpostului nu rivalizează cu gustul minunat “al slăninii de casă” sau cârnațul “ca la bunica” pe care îl mănâncă tot anul.

Realitatea ne obligă să avem o abordare constructivă. Dincolo de problemele sectorului industrial de creștere a porcilor care nu sunt puține, trebuie să înțelegem nevoia de a avea mai departe un sistem de creștere a porcilor în sistem gospodăresc, în așa numitele ferme mici, care poate să contribuie inclusiv la prevenirea depopulării spațiului rural. În același timp, condițiile de biosecuritate trebuie și aici respectate!