Transportatorii de animale vii ar trebui să beneficieze de sprijin financiar din partea UE pentru asigurarea standardelor de bunăstare!

PPE

▶️Transportatorii de animale vii ar trebui să beneficieze de sprijin financiar din partea UE pentru asigurarea standardelor de bunăstare!

În cadrul reuniunii Comisiei de anchetă privind protecția animalelor în timpul transportului (ANIT), a avut loc un atelier privind bunăstarea animalelor în timpul transportului, la care participă o serie de experți din domeniu. În primul panel, au avut loc dezbateri pe marginea transportului animalelor înțărcate, dar și pe marginea bunăstării animalelor în timpul transportului pe nave. În calitate de coordonator din partea Grupului PPE, am subliniat în intervenția pe care am avut-o faptul că în vederea evitării transporului vițeilor neînțărcați, fermierii ar trebui să fie sprijiniți financiar de către Comisia Europeană pentru a investi în infrastructura necesară creșterii acestor viței. Mai mult, ar trebui să fie folosite resurse financiare europene pentru dotarea navelor cu echipamentele necesare care să asigure standarde de bunăstare.

Dar iată intervenția pe care am avut-o:

Mulțumesc experților pentru expunerile făcute. Au fost prezentări foarte interesante, chiar dacă pe alocuri, au fost aspecte cu care nu pot fi de acord, precum afirmația domnului Antonio că vițeii neînțărcați sunt subproduse în ferme. Nu, vițeii sunt produse pe care fermierii doresc să le valorifice în așa fel încât să obțină resurse financiare consistente de pe urma creșterii acesteia.

Sigur, am reținut recomandarea domnului Antonia de a nu face transportului vițeilor decât după înțărcare, după 6 săptămâni. Problema se pune în felul următor: eu vizitez foarte mult fermele, fiind și membru în Comisia AGRI, așa că ce facem cu acele ferme care nu au infrastructura necesară în vederea creșterii acestor viței până la vârsta de 6 săptămâni? Această creștere presupune instalații de alăptare, presupune să ai un personal care este calificat în acest sens și nu toate fermele au la dispoziție aceste elemente. Atunci, se pune întrebarea, ce facem? Putem să folosim bani din diverse axe de finanțare pentru agricultură în așa fel încât să dotăm fermele cu aceste instalații? Poate fi o soluție sprijinirea fermierilor în această direcție?

 

De asemenea, s-a pus în discuție transportul animalelor neînțărcate și durata acestui transport. Sunt perfect de acord că acest transport trebuie să respecte indicatorii de bunăstare pentru aceste animale. Ele sunt transportate în vederea creșterii, nu în vederea abatorizării, deși și animalele abatorizate, dar și animalele ținute pentru creștere, trebuie să beneficieze de condiții de bunăstare. Domnule Antonio, apreciați că am putea recomanda la nivelul statelor membre, dar și la nivelul Comisiei Europene, să urmărească implementarea și suportul pentru transportatori, cu investiții financiare europene, astfel încât să își doteze mașinile cu instalații astfel încât să se asigure standardele de bunăstare la un nivel cât se poate de ridicat?

 

Doamna Maria, ați dat exemplu cazul nefericit din Marea Neagră. Aș dori să vă întreb dacă sunteți la curent cu legislația adoptată în România, după acel nefericit incident, respectiv Legea 150/2020 privind protecția animalelor destinate exportului în țări terțe, unde se reglementează în mod expres necesitatea prezenței a doi medici veterinari pe toată durata transportului pe mare și filmarea condițiilor de transport pe toată durata călătoriei astfel încât să asigurăm standardele de bunăstare.

Nu putem astăzi să discutăm de o întrerupere a transportului de animale deoarece anumite state membre doresc să aibă doar animale vii, nu doar sub formă de carcase. De asemenea, doamna Maria, aș dori să îmi precizați concis și la subiect,  sub ce aspecte, ar putea fi îmbunătățit Regulamentul 1/2005 astfel încât să corespundă exigențelor de transport. Mulțumesc.

Antonio Velarde, reprezentant al Institutului de Cercetare și Tehnologie a produselor agro-alimentare, a subliniat faptul că: „Mulțumesc, domnule Buda pentru întrebări. În industria lactatelor, vițeii neînțărcați sunt considerați subproduse. Aceste animale trebuie vândute cât mai repede pentru a se evita costuri suplimentare.

Așa cum ați menționat și dvs., nu au facilități necesare și pregătire pentru a crește animalele până la 6 săptămâni. Ei sunt un produs secundar. În cazul în care se va permite doar transportul animalelor mai mari de 6 săptămâni, va fi necesară construirea de noi facilități în ferme. Va fi nevoie de noua infrastructură și de formare. Cred că va fi nevoie de ceva ajutor pentru ca aceste infrastructuri să fie construite.

A treia întrebare legată de indicatorii de bunăstare, mare parte din realizarea unui transport de succes este pregătirea. Din experiențele noastre, vițeii neînțărcați nu mor ca urmare a transportului. Atunci când ajung la destinație, în primele două săptămâni se identifică mai multe afecțiuni. Adesea, aceste animale trebuie să primească antimicrobiene. Deci, faptul că animalele sunt puternice și rezistente poate reduce și administrarea de antibiotice și se poate evita decesul acestora.

 

Nevoile animalelor în timpul transportului, animalele neînțărcate și femelele gestante, pe acest subiect mă voi axa.

Transportul animalelor neînțărcate, o să mă concentrez pe speciile critice, vițeii sau puii neînțărcați pe distanță lungă, ceea ce înseamnă cel puțin 8 ore de transport. Vițeii neînțărcați sunt hrăniți cu lapte. Sunt despărțiți de mame destul de repede și sunt hrăniți cu sticla sau cu colostru, dar într-un procent insuficient. Scopul industriei lactatelor este ca vițeii să fie vânduți cât mai repede posibil deoarece ei prezintă doar un cost. Ei sunt expuși la foame prelungită. Majoritatea animalelor sunt hrănite de 2 ore pe zi, la un interval de 12 ore, rareori sunt hrănite de 3 ori pe zi sau cu instalație automată. Apa trebuie să fie pusă la dispoziție tot timpul. Odihna e o problemă în timpul transportului. Studiile au arătat că perioada de odihnă ar trebui să fie pe la 50% din perioada totală. Cu cât sunt mai tinere animalele, cu atât trebuie să se odihnească mai mult. Să aibă spațiu suficient. Stresul termic este o problemă importantă. Pot să apară boli.

Ținând cont de aceste probleme, bunele practici pe care le sugerăm sunt: animalele acestea ar trebui ținute separat, în timpul transportului trebuie aplicate bune practici. Animalele trebuie să fie pregătite și înainte de transport pentru a face față. Înainte de călătorie, ele trebuie hrănite adecvat, iar după, trebuie să se odihnească cam 3 ore. Soluția de eletroliți nu poate fi considerată.

Pe durata transportului, aceste animale trebuie hrănite la anumite intervale, 12 ore între mese. Trebuie să aibă apă pe tot parcursul transportului, suficient spațiu pentru a se întoarce, așeza, așternutul e important, trebuie să fie uscat, temperatura trebuie să fie între 5 și 25 de grade C.

Recomandări de politică: evitarea perioadei în care imunitatea vițeilor e extrem de scăzută, recomandarea e ca vițeii să fie transportați doar după ce sunt înțărcați. Ar trebui să se ia măsuri la fermă pentru ca animalele să fie manipulate corect. Ar trebui să fie protocoale specifice pentru a evalua dacă animalele sunt apte pentru transport. Pe durata transportului, trebuie să se documenteze cât de des s-a dat hrană, apă, în ce cantitate.

Transportul femelelor gestante: femelele gestante pot fi transportate doar înainte să expire 90% din perioada de gestație. Trebuie să existe suficient spațiu pentru fiecare animal. Ca bune practici, recomandăm ca înainte de începerea transportului, să se determine în ce stadiu de gestație se află femela. Noi sugerăm ca întotdeauna să se documente vârsta animalelor care sunt transportate, la care are loc gestația și să se facă cercetare.”

 

Boada-Sana Maria, expert independent, a transmis următoarele idei: „Domnule Buda, în ceea ce privește condițiile necesare în România acum, veterinarii, recomandarea noastră e ca veterinarii să fie întotdeauna prezenți pe timpul transportului. În ce privește subvențiile de la UE, noi considerăm că acestea trebuie îndreptate către transportul de carcase și embrioni, până nu se dezvoltă acele audituri.

Ce putem îmbunătăți în Reg. 1/2005? Este necesar să se îmbunătățească feedback-ul cu statele terțe în privind problemelor. Pentru aprobarea vaselor, avem nevoie de o armonizare în acest domeniu, o echipă de experți.

Vom discuta pe marginea transportului animalelor pe navele maritime. Vorbim de Spania și România, în principal, pentru că acestea au cele mai mari porturi. Principalele țări de destinație sunt Liban, Israel, dar și Turcia și Arabia Saudită. Atunci când ajung în țările terțe, sunt trei opțiuni: să ajungă direct la abator, să fie trimise la ferme sau să fie transportate în camioane și să fie trimise în alte țări vecine.

În procesul de aprobare a navelor, noi ne-am concentrat pe verificarea documentelor și inspecția fizică. 78 de nave aveau aceste criterii îndeplinite. Principala țară aprobatoare este România, care aprobă 60% din navele care operează în UE. Lipsește expertiza tehnică, mai ales când vorbim de inspecția fizică, dar și armonizarea. Aceste nave care operează în UE sunt foarte vechi, au o vechime medie de 41 de ani. 68% nu sunt clasificare de o societate de clasificare, 94% din vase nu au fost concepute pentru transportul de animale, ci au fost convertite.

Principale problemă e că multe nave au foarte multe deficiențe. Din 2017, navele de transport de animale au reprezentat principalele nave oprite în porturi din cauza problemelor. Toate acestea au un profil de risc ridicat.

Când vorbim de autorizarea călătoriei, există mai multe aspecte: verificarea documetelor, inspecția înainte de încărcare, verificarea camioanelor care ajung în porturi, verificarea stării animalelor, încărcarea și descărcarea animalelor. Nu se ține cont de temperatura din țara de destinație, există o lipsă de expertiză tehnică, mai ales în ce privește inspectarea navelor înainte de încărcare. Există autorizări fără identificarea transportatorului, ceea ce înseamnă că nimeni nu e răspunzător juridic pentru bunăstarea animalelor. În 2018, 97% din statele membre implicate în comerț, afirmau că totul este corespunzător, dar în practică, doar 32% din transportul de bonvine era introdus în sistemul de trasabilitate. Înseamnă că avem o problemă de raportare.

În cazul Queen Hind, s-au încărcat foarte multe animale, Rezultatul a fost că 99% dintre animale au murit în acest accident. Această navă avea niște probleme tehnice care trebuia să atragă semnale de alarmă autorităților din ROmânia. Nava era clasificată ca navă periculoasă, nava era reconvertită pentru că înainte transporta mașini. Această navă fusese reținută de mai multe ori.

Condițiile de sănătate și bunăstare nu sunt cunoscute, nu există audituri din partea Comisiei Europene. În 2021, Noua Zeelandă a oprit exporturile pe mare pentru că nu puteau controla toate elementele.

În ce privește sosirea animalelor în statele terțe, animalele se confruntă cu temperaturi extreme. Noi putem concluziona că animalele din UE nu se bucură de protecție juridică în țările terțe, nu se face o verificare corespunzătoare, acolo nu există veterinari din UE, nu se transmit informații de feedback din partea țărilor terțe în UE. Recomandarea noastră e transportul animalelor pe durata scurtă, avem nevoie de reguli mai clare pentru aprobarea vaselor, supravegherea animalelor de către un veterinar pe timpul călătoriei pe mare. Recomandăm sancționarea statelor membre care nu implementează legislația UE.”