Română
English
Reuniunea Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare din această după-amiază a început prin prezentarea unui studiu pe tema guvernanței procesului de reformă al PAC post 2020 din perspectivă inter-instituțională. Studiul a fost solicitat de către Comisia AGRI pentru a avea o imagine de ansamblu asupra pozițiilor și mandatelor de negociere ale Comisiei, Consiliului și Parlamentului în timpul reformei PAC și ne-am dorit să știm în ce fel prioritățile noastre au putut fi reflectate în pachetul legislativ adoptat în 2021.
Studiul de față intră în mai multe detalii în legătură cu propunerile făcute și analizează în amănunt întregul proces de negociere. Autorii studiului, domnul Haris Martinos și domnul Norbert Roeder și Allen Mathews ne-au prezentat principalele concluzii ale studiului.
Le mulțumesc autorilor pentru expunerea făcută. Plecăm de la o realitate tristă pentru că, din păcate, discutăm într-o logică în care ar exista mai multe adevăruri deși nu este așa. Se vorbește de un adevăr al Comisiei, unul al Parlamentului European și unul al Consiliului. Eu cred că trebuie să conștientizăm că nu există un alt adevăr decât acela de a proteja sectorul agricol prin ceea ce facem noi împreună cu celelalte două instituții astfel încât să creăm reziliență și durabilitate.
Problemele din sector sunt multiple. Avem din păcate plăți directe diferite între statele membre ale UE, ceea ce creează o concurență profund neloială pentru că suntem actori pe aceeași piață.
Trebuie totodată să fim conștienți de numărul de ferme care ar fi dispărut dacă nu am fi avut Politica Agricolă Comună.
Avem nevoie însă de un răspuns legat de măsura în care fermierii vor fi impactați de aceste comunicări ale Comisiei pentru că am observat de-a lungul timpului că direcția discursului Comisiei se schimbă.
Principalele constatări și recomandări ale studiului:
– Reforma post 2020 a CAP a durat mult mai mult decât reformele precedente. Din perspectiva fondului s-au înregistrat de asemenea diferențe.
– Pactul Verde anunțat de Comisie și obiectivele din Strategia pentru Biodiversitate și Strategia de la Fermă la Furculiță au adăugat și mai multă complexitate negocierilor.
– Parlamentul a încercat să asigure fonduri speciale pentru Tinerii Fermieri și obiective ce țin de pilonii reformei. Parlamentul a susținut o mai mare considerare a regiunilor și a încercat să asigure o mai bună protecție a intereselor financiare ale UE și să consolideze controalele. Raportarea în fața Comisiei și Parlamentului a fost de asemenea consolidată.
– Parlamentul European a susținut punerea deoparte a unor resurse minime pentru planurile ecologice și menținerea acestora separate de măsurile de agro-mediu. A reușit punerea deoparte a 35% din bugetul de dezvoltare rurală pentru obiective specifice de mediu și climă.
– În procesul de reformă Parlamentul a adoptat un rol de gardian al bugetului PAC și a susținut inovarea în materie de politici, fiind și inițiator. Asta a fost în contrast cu o poziție mai conservativă a Consiliului.
– Fragmentarea predomină la nivelul tuturor instituțiilor.
– Multe dintre pozițiile sau amendamentele propuse de Parlament au fost adoptate.
– În general, Parlamentul ar trebui să-și formeze o opinie în cunoștință de cauză în legătură cu rolul pe care îl va avea în viitoarele reforme și apoi să implementeze la timp măsurile alese în funcție de direcția în care vrea să meargă.
– Parlamentul ar putea să-și crească eficacitatea în negocieri, crescând consecvența internă a pozițiilor sale în faza pre- legislativă și apoi pe întreaga durată a negocierilor, concetrându-se pe un număr mai mic de propuneri, punctuale.